Dimineață….

 banală dar foarte frumoasă. După un somn bun mă simt minunat si imi imaginez cum o să decurgă ziua de azi. Păi….e ziua mea deci foarte bine aparent. Încă rănit de trecutul îndepărtat, încerc să nu mă gândesc la el ca să nu sufăr in această zi deosebită. Cum am spus…totul e banal, dar totuși incredibil de perfect. Tot ce am făcut pănă acum a fost să mă trezesc, să-mi beau cafeaua si să încep sa-mi scriu gândurile. Când scriu nu-mi mai pasă de ce e in jur, de cine îmi vrea răul sau de cine pur și simplu nu are chef de mine. Sunt doar eu, foaia de hârtie – sau in cazul de față calculatorul – și gândurile mele pe care încep a le așterne necontenit. Durerea rămâne acolo, dar azi nu vreau sa mă găndesc la ea. NU…pur și simplu azi refuz să-mi fac rău… azi șterg totul cu buretele și tot ce se păstrează in mintea mea sunt găndurile, foaia, conștiința, cafeaua si dimineața însorită în care mă afund și mă regăsesc pe mine așa cum îmi doresc sa fiu…fericit.